Sono un web developer e conosco quasi tutti i linguaggi web, esperto seo e grafico intermedio sono appassionato di internet ma soprattutto di programmazione lato server.
La vera sfida sta, quando ti senti un pasticcione o un incompetente, di avere coraggio di andare avanti comunque avendo fiducia in Gesù. E guarda caso LUI Gesù ti arriva con un compitino da fare e vi garantisco in questo caso quando avviene ciò , mi sento rassicurata da Lui che mi conferma che è con me e mi invita di andare avanti che sei sulla buona strada, è così che mi sento, questo mi è accaduto oggi.
Comunque penso anche il fatto se ci sentiamo sbagliati non è sempre dovuto a un sbaglio fatto, tante volte è anche dovuto ad altri fattori.
– la sensazione di aver sbagliato qualcosa senza sapere cosa.
-del fatto che il mio comportamento mi porti a un certo determinate cose e ci si scontra con delle reazioni negative e si pensa subito di aver sbagliato qualcosa, dopo tempo che trova si scopre che era la cosa migliore che potevo fare.
Tante volte purtroppo le cose vanno confuse con fermezza, fortezza e autorevolezza ecc. , tutte cose che non va confuso con la violenza, ma si presentano comunque con certo tono, che aiutano l’uomo a riflettere, un richiamarsi e avere attenzione su se stesso.
Ma dobbiamo tenere conto il nemico è subito pronto a insinuare dei dubbi e insicurezza, importante non darle retta e andare avanti comunque, pensando che Gesù è sempre lì pronto a venirci incontro.
Pace e Bene! buonanotte che la Madonna ci protegga!Sara
Lasă-ţi sufletul să înflorească în bucurie, în armonie şi fericire! „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine”, căci Dumnezeu ţi-a pus un giuvaier viu, plin de bucurie, în templul tău de pămînt, ca să ai un scut să nu vopseşti peste rugină, ci să-ţi păstrezi sufletul mereu în lumină… Ai uitat, că şi tu eşti creat un unicat, ca să fii deplin mulţumit şi prin credinţă să ajungi fericit la punctul final de biruinţă?
Îmi răsună în minte replica dată de un PREOT unui îmbogăţit parvenit care, într-o iarnă geroasă, aruncase din casă o famile săracă: „omule, cum nu ţi-e frică de Dumnezeu să fii fără milă în sufletul tău!” La această mustrare concretă, adaug o frază discretă: omule, nu uita că nu-ţi poţi afla fericirea fără să existe milă şi dragoste în inima ta! SPER din toata inima Preotul la care stau in chirie sa citeasca si el aceste randuri, si sa inteleaga, cu ,,300 Euro,, salariu care am pe luna,si cu copilas mic de crescut,mie greu foarte GREU sa fiu la zi cu CHIRIA aici pe PAMANT,,cred cu siguranta nici el nu se va imbogati cu cei 1000EURO care eu trebuie sa ii dau ,chiria pe 4luni de zile, .
Elixirul fericirii este acea dragoste Dumnezeiască ce-ţi uneşte sufletul de Împărăţia cerească şi te face să simţi bucurie; şi viaţa ta lăuntrică este o sfîntă poezie ţesută-n armonia miracolului Cuvîntului, cu muzica Cerului, venită pe razele de lumină ale Misterului… În sufletul tău simţi dragostea lui Dumnezeu „îndelung răbdătoare şi plină de bunătate”, care devine parte din tine, dîndu-ţi bucuria deplină şi un nou caracter…
„Dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umflă de mîndrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopera totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodată…”(1 Cor.13/4-8).
Păşesc în lumea elixirului fericirii, cînd gîndesc pozitiv şi în mintea mea nu mai este loc de tristeţe, mîhnire şi supărare, ci bucuria mîntuirii îmi dă aripile credinţei să văd lumina şi în locuri întunecate, îmi lasă sufletul să înflorească, să fie în armonia divină şi mulţumirea deplină că trăiesc încă Ziua ce mi-a fost hărăzită să mă veselesc pe pămînt, în prezentul vieţii mele minunat, pentru care pe Dumnezeu Îl preamăresc…
Nemulţumirea nu-ţi dă fericirea şi nimeni din jurul tău nu-ţi poate inlocui bucuria de viaţă în lumea aceasta cu ceaţă. Nu aştepta fericirea să ţi-o dea cineva!
Imaginează-ţi cum ar fi să poţi cumpăra fericirea? Ar fi fericiţi doar cei ce-ar avea bani să cumpere de la vreo „piaţă” mulţumirea sufletească!… Dar banul şi bogăţia nu-ţi pot cumpăra fericirea şi bucuria… Cuvîntul lui Dumnezeu explică fericirea mai bine ca mine, de aceea-i transcriu Lumina Divină şi pentru voi …
„Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui, căci atunci te bucuri de lucrul mîinilor tale, eşti fericit şi-ţi merge bine” (Ps.128/1-2). „Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui” (Is.3/10). „Împrieteneşte-te doar cu Dumnezeu şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire. Primeşte învăţătura din gura Lui şi pune-ţi în inimă cuvintele Lui” (Iov 22/21-22). „Omul bun scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui, căci din prisosul inimii vorbeşte gura” (Lc.6/45). ,,AMIN,,
Fiecare cuvînt al acestui text a trezit în mine rezonanţe atît de adînci şi dorinţa mea de a-l face cunoscut şi altora era atît de puternică, încît nu am rezistat şi îl prezint mai jos. Poate că cineva îl aşteaptă.
„Într-adevăr, tu nu-l vezi pe Dumnezeu.
Nu-l întîlneşti pe drum,
Nu poţi să-i strîngi mîna.
Însă atunci cînd cauţi adevărul,
Atunci cînd te străduieşti să promovezi pacea,
De fapt tu afirmi că „Dumnezeu există”
El răsare în tine ca şi soarele dimineaţa;
Creşte în tine ca şi sămînţa în pămînt;
Este lîngă tine ca o persoană care te iubeşte.
El este izvorul oricărei vieţi,
Este speranţa oricărui om,
Este speranţa oricărei inimi.
El este aproape chiar dacă tu nu-l vezi;
Te ascultă, chiar dacă tu nu-l auzi;
Se gîndeşte la tine chiar dacă tu îl uiţi:
Pentru că a trăi înseamnă Să-l respiri pe Dumnezeu.”
Fratilor, Surorilor ,cînd ajutăm pe cineva sau îi facem un serviciu, de obicei, contăm pe faptul că el ne va întoarce serviciul, chiar sacrificiul nostru. Asta aşteptăm de la copii, de la familie, prieteni sau colaboratorii noştri. Uităm că Dumnezeu îi ajută pe ceilalţi prin noi şi nu noi înşine. Fiecare dintre noi este o unealtă în mîinile Creatorului; deci în primul rînd lui i se cuvine recunoştinţa umană. Bineînţeles, aceasta nu înseamnă că nu trebuie să-i mulţumim celui care a fost bun cu noi. Recunoştinţa este importantă şi necesară. Dar o datorăm în primul rînd lui Dumnezeu, şi abia pe urmă omului.
Exigenţele noastre faţă de oameni depăşesc adesea planurile lui Dumnezeu: de asemenea, aşteptăm de la ei un sprijin ale cărui efecte ar fi pentru noi dăunătoare, distrugătoare. Dacă vom conta nu pe oameni, ci pe Dumnezeu şi pe voinţa lui, nu vom reproşa nimănui că nu ne ajută aşa cum am dori. De fapt, nimeni nu ne poate ajuta dacă nu vrea Dumnezeu. A aştepta felul acesta de ajutor înseamnă să contăm pe ceva ce nu există, şi deci să ne sprijinim pe o amăgire.
Totuşi, întotdeauna avem o mulţime de pretenţii şi ranchiune ascunse faţă de cei care nu ne împlinesc aşteptările.
Amărăciunea şi sentimentul de singurătate care ne umplu rezultă din exigenţele rămase neîmplinite, pentru că nimeni nu a răspuns acestora. Adesea, aceasta devine o tortură, ceea ce arată că nu avem atitudinea celui “sărac cu duhul”. Iată de ce, dacă cei care ne aduc ajutor şi bucurie pot reprezenta un ajutor artificial în viaţa noastră, într-un anume fel cei care ne decepţionează fără încetare şi pe care “nu se poate conta” ni-l arată pe Dumnezeu.
Dacă vrem să practicăm puţin virtutea umilinţei va trebui să luptăm hotărâţi contra exigenţelor noastre faţă de oameni şi împotriva oricărei gratitudini şi reciprocităţi. Nu trebuie să contăm pe faptul că cineva apropiat ne va copleşi cu grija lui şi se va ocupa de noi cînd vom fi în restrişte. Numai Dumnezeu se va ocupa cu siguranţă de noi, pentru că el ne iubeşte. Dar El o va face într-un fel perfect din punctul lui de vedere, adică din punctul de vedere al iubirii. Tatăl ceresc, care ne iubeşte, ne va da întotdeauna ce este mai bun pentru noi. Chiar dacă este suferinţa…
Într-adevăr, tot ce ni se petrece în viaţă este în vederea întîlnirii cu prezenţa iubitoare a Tatălui.
Bravo Jorge/Francesco, continua ad indicarci la strada che porta a “Casa”.
Cristiani annacquati, accomodanti……..
A volte ci lasciamo affascinare dal “mondo”dimendicandoci che
“di Cielo siamo fatti e al Cielo dobbiamo tornare”( S . Giovanni XXIII).
Continua a portarci Gesù e a scuoterci dal “quieto vivere”.
Hai sempre assicurata la mia preghiera.
Buon lavoro!!!
“Forza e valia, mentri ca siemu supra sta terra ria”
La vera sfida sta, quando ti senti un pasticcione o un incompetente, di avere coraggio di andare avanti comunque avendo fiducia in Gesù. E guarda caso LUI Gesù ti arriva con un compitino da fare e vi garantisco in questo caso quando avviene ciò , mi sento rassicurata da Lui che mi conferma che è con me e mi invita di andare avanti che sei sulla buona strada, è così che mi sento, questo mi è accaduto oggi.
Comunque penso anche il fatto se ci sentiamo sbagliati non è sempre dovuto a un sbaglio fatto, tante volte è anche dovuto ad altri fattori.
– la sensazione di aver sbagliato qualcosa senza sapere cosa.
-del fatto che il mio comportamento mi porti a un certo determinate cose e ci si scontra con delle reazioni negative e si pensa subito di aver sbagliato qualcosa, dopo tempo che trova si scopre che era la cosa migliore che potevo fare.
Tante volte purtroppo le cose vanno confuse con fermezza, fortezza e autorevolezza ecc. , tutte cose che non va confuso con la violenza, ma si presentano comunque con certo tono, che aiutano l’uomo a riflettere, un richiamarsi e avere attenzione su se stesso.
Ma dobbiamo tenere conto il nemico è subito pronto a insinuare dei dubbi e insicurezza, importante non darle retta e andare avanti comunque, pensando che Gesù è sempre lì pronto a venirci incontro.
Pace e Bene! buonanotte che la Madonna ci protegga!Sara
Lasă-ţi sufletul să înflorească în bucurie, în armonie şi fericire! „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine”, căci Dumnezeu ţi-a pus un giuvaier viu, plin de bucurie, în templul tău de pămînt, ca să ai un scut să nu vopseşti peste rugină, ci să-ţi păstrezi sufletul mereu în lumină… Ai uitat, că şi tu eşti creat un unicat, ca să fii deplin mulţumit şi prin credinţă să ajungi fericit la punctul final de biruinţă?
Îmi răsună în minte replica dată de un PREOT unui îmbogăţit parvenit care, într-o iarnă geroasă, aruncase din casă o famile săracă: „omule, cum nu ţi-e frică de Dumnezeu să fii fără milă în sufletul tău!” La această mustrare concretă, adaug o frază discretă: omule, nu uita că nu-ţi poţi afla fericirea fără să existe milă şi dragoste în inima ta! SPER din toata inima Preotul la care stau in chirie sa citeasca si el aceste randuri, si sa inteleaga, cu ,,300 Euro,, salariu care am pe luna,si cu copilas mic de crescut,mie greu foarte GREU sa fiu la zi cu CHIRIA aici pe PAMANT,,cred cu siguranta nici el nu se va imbogati cu cei 1000EURO care eu trebuie sa ii dau ,chiria pe 4luni de zile, .
Elixirul fericirii este acea dragoste Dumnezeiască ce-ţi uneşte sufletul de Împărăţia cerească şi te face să simţi bucurie; şi viaţa ta lăuntrică este o sfîntă poezie ţesută-n armonia miracolului Cuvîntului, cu muzica Cerului, venită pe razele de lumină ale Misterului… În sufletul tău simţi dragostea lui Dumnezeu „îndelung răbdătoare şi plină de bunătate”, care devine parte din tine, dîndu-ţi bucuria deplină şi un nou caracter…
„Dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umflă de mîndrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopera totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodată…”(1 Cor.13/4-8).
Păşesc în lumea elixirului fericirii, cînd gîndesc pozitiv şi în mintea mea nu mai este loc de tristeţe, mîhnire şi supărare, ci bucuria mîntuirii îmi dă aripile credinţei să văd lumina şi în locuri întunecate, îmi lasă sufletul să înflorească, să fie în armonia divină şi mulţumirea deplină că trăiesc încă Ziua ce mi-a fost hărăzită să mă veselesc pe pămînt, în prezentul vieţii mele minunat, pentru care pe Dumnezeu Îl preamăresc…
Nemulţumirea nu-ţi dă fericirea şi nimeni din jurul tău nu-ţi poate inlocui bucuria de viaţă în lumea aceasta cu ceaţă. Nu aştepta fericirea să ţi-o dea cineva!
Imaginează-ţi cum ar fi să poţi cumpăra fericirea? Ar fi fericiţi doar cei ce-ar avea bani să cumpere de la vreo „piaţă” mulţumirea sufletească!… Dar banul şi bogăţia nu-ţi pot cumpăra fericirea şi bucuria… Cuvîntul lui Dumnezeu explică fericirea mai bine ca mine, de aceea-i transcriu Lumina Divină şi pentru voi …
„Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui, căci atunci te bucuri de lucrul mîinilor tale, eşti fericit şi-ţi merge bine” (Ps.128/1-2). „Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui” (Is.3/10). „Împrieteneşte-te doar cu Dumnezeu şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire. Primeşte învăţătura din gura Lui şi pune-ţi în inimă cuvintele Lui” (Iov 22/21-22). „Omul bun scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui, căci din prisosul inimii vorbeşte gura” (Lc.6/45). ,,AMIN,,
,,Laudat sa fie Isus Sfantul Papa,,
Fiecare cuvînt al acestui text a trezit în mine rezonanţe atît de adînci şi dorinţa mea de a-l face cunoscut şi altora era atît de puternică, încît nu am rezistat şi îl prezint mai jos. Poate că cineva îl aşteaptă.
„Într-adevăr, tu nu-l vezi pe Dumnezeu.
Nu-l întîlneşti pe drum,
Nu poţi să-i strîngi mîna.
Însă atunci cînd cauţi adevărul,
Atunci cînd te străduieşti să promovezi pacea,
De fapt tu afirmi că „Dumnezeu există”
El răsare în tine ca şi soarele dimineaţa;
Creşte în tine ca şi sămînţa în pămînt;
Este lîngă tine ca o persoană care te iubeşte.
El este izvorul oricărei vieţi,
Este speranţa oricărui om,
Este speranţa oricărei inimi.
El este aproape chiar dacă tu nu-l vezi;
Te ascultă, chiar dacă tu nu-l auzi;
Se gîndeşte la tine chiar dacă tu îl uiţi:
Pentru că a trăi înseamnă Să-l respiri pe Dumnezeu.”
Acest TEXT este inspirat de Psalmul 51.
,,Laudat sa fie Isus Sfantul Papa,,
Fratilor, Surorilor ,cînd ajutăm pe cineva sau îi facem un serviciu, de obicei, contăm pe faptul că el ne va întoarce serviciul, chiar sacrificiul nostru. Asta aşteptăm de la copii, de la familie, prieteni sau colaboratorii noştri. Uităm că Dumnezeu îi ajută pe ceilalţi prin noi şi nu noi înşine. Fiecare dintre noi este o unealtă în mîinile Creatorului; deci în primul rînd lui i se cuvine recunoştinţa umană. Bineînţeles, aceasta nu înseamnă că nu trebuie să-i mulţumim celui care a fost bun cu noi. Recunoştinţa este importantă şi necesară. Dar o datorăm în primul rînd lui Dumnezeu, şi abia pe urmă omului.
Exigenţele noastre faţă de oameni depăşesc adesea planurile lui Dumnezeu: de asemenea, aşteptăm de la ei un sprijin ale cărui efecte ar fi pentru noi dăunătoare, distrugătoare. Dacă vom conta nu pe oameni, ci pe Dumnezeu şi pe voinţa lui, nu vom reproşa nimănui că nu ne ajută aşa cum am dori. De fapt, nimeni nu ne poate ajuta dacă nu vrea Dumnezeu. A aştepta felul acesta de ajutor înseamnă să contăm pe ceva ce nu există, şi deci să ne sprijinim pe o amăgire.
Totuşi, întotdeauna avem o mulţime de pretenţii şi ranchiune ascunse faţă de cei care nu ne împlinesc aşteptările.
Amărăciunea şi sentimentul de singurătate care ne umplu rezultă din exigenţele rămase neîmplinite, pentru că nimeni nu a răspuns acestora. Adesea, aceasta devine o tortură, ceea ce arată că nu avem atitudinea celui “sărac cu duhul”. Iată de ce, dacă cei care ne aduc ajutor şi bucurie pot reprezenta un ajutor artificial în viaţa noastră, într-un anume fel cei care ne decepţionează fără încetare şi pe care “nu se poate conta” ni-l arată pe Dumnezeu.
Dacă vrem să practicăm puţin virtutea umilinţei va trebui să luptăm hotărâţi contra exigenţelor noastre faţă de oameni şi împotriva oricărei gratitudini şi reciprocităţi. Nu trebuie să contăm pe faptul că cineva apropiat ne va copleşi cu grija lui şi se va ocupa de noi cînd vom fi în restrişte. Numai Dumnezeu se va ocupa cu siguranţă de noi, pentru că el ne iubeşte. Dar El o va face într-un fel perfect din punctul lui de vedere, adică din punctul de vedere al iubirii. Tatăl ceresc, care ne iubeşte, ne va da întotdeauna ce este mai bun pentru noi. Chiar dacă este suferinţa…
Într-adevăr, tot ce ni se petrece în viaţă este în vederea întîlnirii cu prezenţa iubitoare a Tatălui.
,,Laudat sa fie Isus Sfantul Papa ,,
Bravo Jorge/Francesco, continua ad indicarci la strada che porta a “Casa”.
Cristiani annacquati, accomodanti……..
A volte ci lasciamo affascinare dal “mondo”dimendicandoci che
“di Cielo siamo fatti e al Cielo dobbiamo tornare”( S . Giovanni XXIII).
Continua a portarci Gesù e a scuoterci dal “quieto vivere”.
Hai sempre assicurata la mia preghiera.
Buon lavoro!!!
“Forza e valia, mentri ca siemu supra sta terra ria”
DIOS TE BENDIGA Y LA VIRGEN TE CUIDE
Papa Francesco nemmeno una parola sul massacro dei cristiani in Iraq ?!
Perché ?