Relativismo, superficialità e frasi fatte sono i tre principali rischi nei quali il cristiano rischia di cadere nel mondo globalizzato: è questo il sunto del monito che Papa Francesco ha rivolto ai vescovi dell’Asia.
Non è per nulla semplice esprimere, nella società globale moderna, la nostra vera identità cristiana: infatti, “dal momento che siamo peccatori, saremo sempre tentati dallo spirito del mondo, che si manifesta in modi diversi“.
“Il primo di essi è l’abbaglio ingannevole del relativismo, – ha detto il Santo Padre – che oscura lo splendore della verità“. Il relativismo porta a dimenticare che “al di là di tutto ciò che muta stanno realtà immutabili“: lo scopo del relativismo infatti è quello di scuotere “la terra sotto i nostri piedi” in questo modo portandoci a sprofondare nelle “sabbie mobili della confusione e della disperazione“. Questo si combatte tenendo sempre presente che tutte le cose trovano il loro “ultimo fondamento in Cristo, che è sempre lo stesso: ieri, oggi e nei secoli“.
La superficialità è la seconda tentazione dello spirito di questo mondo: essa deve essere intesa quale “tendenza a giocherellare con le cose di moda, gli aggeggi e le distrazioni, piuttosto che dedicarsi alle cose che realmente contano“. I fedeli, i giovani in particolare, hanno bisogno della presenza della Chiesa: una presenza che deve porre dei punti fissi a livello morale poiché “senza un radicamento in Cristo, le verità per le quali viviamo finiscono per incrinarsi” e tutto si riduce ad “una forma di negoziato, o all’accordo sul disaccordo. Quell’accordo sul disaccordo… – ha detto Bergoglio – perché le acque non si muovano…“
Infine vi è “una terza tentazione, che è l’apparente sicurezza di nascondersi dietro risposte facili, frasi fatte, leggi e regolamenti. – ha commentato il Vescovo di Roma – Gesù ha lottato tanto con questa gente che si nascondeva dietro le leggi, i regolamenti, le risposte facili… Li ha chiamati ipocriti“.
“Per riassumere, è la fede viva in Cristo che costituisce la nostra identità più profonda, cioè essere radicati nel Signore” ha quindi concluso Papa Francesco: “se c’è questo, tutto il resto è secondario“.
SU SANTIDAD , YO CREO QUE ESTO SE RESUME ” SI CRISTO NO VIVE EN TU CORAZÓN ” TODO LO DEMÁS ES APARIENCIA .
CREO QUE LA MISIÓN DIFÍCIL DE NUESTRA EXISTENCIA ES HACER REVIVIR ESA VIVENCIA , PORQUE EL HOMBRE ( como especie ) SOLO BUSCA EL PODER EN LO EXTERNO Y ESTO EN MUCHOS CASOS ES ACEPTADO POR LA IGLESIA .
UN ABRAZO A QUIEN LO LEE.Y A NUESTRA SANTIDAD QUE VIVA EN JESUS .EL CRISTO .
Sfantul Papa preocuparea de a-i ajuta pe ceilalţi, de a face ceva pentru binele celuilalt, fără a te gîndi la vreo recompensă este cheia unei societăţi în care sufletul se poate dezvolta şi îşi poate afla mîntuirea,eu asa tin sa cred. Compasiunea este una dintre virtuţile omului îmbunătăţit şi o putem defini ca imboldul sau elanul interior constant de a-i ajuta pe ceilalţi. Într-o societate în care predomină comportamentul bazat pe compasiune virtuţile vor înflori şi sufletele de asemenea!
În aparenţă lumea în care trăim funcţionează pe baza compasiunii. Oricît de mult ne-am mira, societatea contemporană funcţionează pe baza compasiunii, adică a preocupării de a-i ajuta pe ceilalţi. Avem ajutoarele sociale, avem Ministerul sănătăţii pentru a-i ajuta pe cei bolnavi, avem Ministerul de interne pentru a-i proteja pe ceilalţi, avem Ministerul Justiţiei pentru a se face dreptate celor oropsiţi, avem Ministerul Educaţiei pentru a-i ajuta să se dezvolte şi să se integreze în societate pe toţi oamenii. Cuvîntul „ministru” nu înseamnă altceva decît „servitor”, sau cel puţin aceasta îi era semnificaţia la origini. Dacă prin compasiune înţelegem preocuparea constantă de a-i ajuta pe ceilalţi, luînd în considerare toate aceste cosntrucţii sociale, putem spune că trăim într-o lume în care compasiunea excelează. Întreaga lume funcţionează pe baza compasiunii! Şi mă întreb atunci, de ce nu putem spune că sîntem pe Pămînt ca în Rai? De ce ne mai plîngem de lipsa bunătăţii, a bunului simţ ca să nu mai vorbim de lipsa compasiunii însăşi? Eu însumi am tot scos în evidenţă prin scrierile mele nevoia de bun simţ şi EDUCATIE, nevoia de Iubire şi într-ajutorare între Oameni. Avem instituţiile, dar ele au fost corupte pînă în măduva oaselor. Avem cadrul exterior cu faţadă de compasiune, dar pentru că nu putem spune că viaţa pe Pămînt este ca în Rai, înseamnă că în realitate toate aceste cosnstrucţii sociale au fost deturnate de la scopul lor. Democraţia este falsă, compasiunea este falsă, Egoismul este în floare, prostia este în floare (de fapt prostia nu putem spune că este în floare pentru că ea deja a dat rod şi este coaptă de-a binelea!). Dacă Instituţiile Statului, construcţiile care se află la baza organizării sociale sînt corecte, cel puţin din punct de vedere declarativ, atunci înseamnă că oamenii care activează în aceste instituţii au o problemă! Şi această problemă este una singură EGOISMUL, la care se mai adaugă uneori prostia! În loc să-şi dezvolte puterea de a IUBI, ei îşi dezvoltă iubirea de putere! Şi atunci vin eu şi alţii ca voi care atragem din cînd în cînd atenţia asupra nevoii de a crea cadrul necesar dezvoltării armonioase a sufletelor.
Avem nevoie de compasiune şi putem începe exersarea acesteia faţă de cei apropiaţi nouă. Fiţi compasivi cu fraţii şi rudele voastre, fiţi mereu preocupaţi să faceţi ceva pentru ceilalţi şi aveţi încredere că alţii vor face pentru voi ceea ce veţi avea nevoie exact atunci cînd veţi avea nevoie. Alegeţi-vă măcar un om pe care să-l ajutaţi cu înţelepciune în mod constant, fără a aştepta nici o recompensă în schimbul ajutorului pe care i-l oferiţi. Singura recompensă să fie mulţumirea sufletului că aţi făcut un bine pentru cineva.Dumnezeu sa va Binecuvinteze Sfantul Papa pentru lucrurile frumoase care le faceti pentru noi cei de pe PAMANT(UNIVERS).LAUDAT SA FIE ISUS
LA FE EN CRISTO NOS RECONFORTA ,NOS DA MUCHA PAZ ,NOS HACE MUY BIEN ,NOS HACE SENTIR PLENOS ,,,BESOSSSSSS MI AMADO PAPA ,,,,QUE DIOS SIGA SIEMPRE JUNTO A UD ,,,,