Un anno fa Papa Francesco celebrava, nella basilica romana dedicata al Santo, la Santa Messa in occasione della celebrazione liturgica che ricorre oggi: a distanza di un anno è stata scoperta una piccola lapide a memoria, durante la celebrazione della Messa da parte del Card. Pietro Parolin, Segretario di Stato del Vaticano.
Nell’omelia il cardinale ha fatto riferimento all’inquietudine di Sant’Agostino, quella stessa inquietudine cui aveva fatto riferimento il Pontefice l’anno precedente facendo notare come il cuore di San Agostino fosse un cuore inquieto sempre.
Prima della conversione, infatti, il cuore di Agostino cercava Dio e pur facendo molti errori rimaneva sempre animato da questa inquietudine; dopo la conversione il cuore di San Agostino rimane inquieto, animato dal desiderio di conoscere sempre più Dio.
Mons. Pietro Parolin ha fatto notare come questa inquietudine sia presente nel cuore di ogni cristiano, ma vive affiancata anche da altri tipi di inquietudine: quello che bisogna tentare di fare è “fare spazio a questa inquietudine e saper distinguere tra le inquietudini“.
Tra le tante inquietudini che “in fondo al cuore portiamo tutti” vi sono infatti delle “inquietudini non vere” che ci allontanano da Dio: tra tutte il compito del cristiano è quello di “saper scoprire la vera inquietudine, che è quella che ci porta a Dio e che ci fa riposare in Lui“.
Si scopre così come le parole di San Agostino siano incredibilmente attuali, di una “attualità bruciante“: “in un tempo, oggi, in cui tanti uomini sembrano non interessarsi a Dio, aver dimenticato Dio nella loro vita. – ha detto il porporato – Ci si scopre sempre come esseri bisognosi, come esseri che si trovano nella necessità e nel bisogno, che quindi devono trovare una risposta a queste inquietudini del loro cuore“.
Questa capacità di discernere, poi, tra inquietudini vere e quelle non vere, permette al cristiano di “leggere, al di sotto degli avvenimenti, il piano di Dio che si sta svolgendo, che si sta sviluppando, e che è sempre un piano di pace e di salvezza per l’uomo“.
Si scopre così che la prevalenza dell’amore vuol dire farsi carico dei problemi dei fratelli e “prendere a cuore la sorte dei nostri fratelli” e, facendo esplicito riferimento al Medio Oriente “trovare la maniera concreta e più efficace di aiutarli“.
Casa Sara, non è questione di non credere in Gesù, ma in chi lo rappresenta indegnamente.
E proprio ciò mi sta rendendo la vita un inferno. Parroci e ……in conflitto per interessi SPICCIOLI, che non tutelano chi è nel giusto e patisce le ingiustizie. E’ IL COLMO!
Taggiungere il Papa? Le mie condizioni di salute non so se lo permettono. Comunque io dovrei parlare col Papa, per informalo.
Cara Sara, ti ringrazio per l’attenzione, ma sarebbe troppo lungo e doloroso raccontarti quanto mi succede, E’ una vita che soffro, e purtroppo attualmente proprio qualche “fariseo” mi crea gravi priblemi .
Ho scritto a Papa Francesco (raccomandaa a.r.) ma non perviene neanche l’a.r.. La casa mi sta crollando addosso e sono malata.
Non dico altro. Ti saluto affetuosamente. Teodora
Carissima Teodora, vorrei tanto essere messaggera di speranza e non di illusione. Per esperienza personale, diciamo che in ultima , la mia situazione era diventata un circolo vizioso, non che mi sia sparita le difficoltà, ma Gesù ci può dare dei strumenti per affrontare le difficoltà.
Penso che il vero miracolo consiste nel chiedere l’aiuto che ci possa illuminare di cosa dobbiamo fare per venire fuori dalla situazione ci troviamo.
Arrivo al dunque, mi è capitato una Grazia grande che mi ha e mi sta cambiando il pensiero. E tutto parte dal pensiero, che vedi le difficoltà sotto un altra aspetto che cambia il modo di vivere, tutto ciò mi è successo l’anno scorso a 50 anni, ti dico questo di incontrare Gesù è possibile e di non perdere la speranza. è vero prima che mi accadesse questo non potevo immaginare di cosa si tratti. E ti dirò mi arrivato come un fulmine a ciel sereno in modo inaspettato.
E devo dire che pure io sono una persona malata e come malattia non cambiato niente almeno per il momento, ma la conduco in modo diverso.
E devo dire quest’anno per una serie di circostanze, come ti feci cenno sopra, ed è le prime volte che vado al Vaticano , proprio da sola accompagnata da un buon Spirito,vada come vada e guarda che prima di adesso, io pensavo una cosa irraggiungibile, partita persa ancora prima di incominciare se non si ha una buona spalla. E l’avevo scartato a priori.
E invece quest’anno da quel giorno le cose sono cambiate, in tre volte che sono andata in Vaticano e per due volte ho incontrato il papa Francesco. In pratica l’ultima volta che sono andata ero andata per il mio compleanno e non certa di incontrarlo , sarei stata de mo contenta di stare in piazza in preghiera e in ascolto , già per me significava molto. E invece una poliziotta mi aveva adocchiata e mi ha fatto passare e sono entrata in sala aula Paolo sesto e cosi con altri malati mi sono incontrata con il Papa Francesco e mi sono fatto un bel compleanno.
E invece la prima volta che mi sono trovata da sola in piazza , avevo visto una confusione tale , però lì avevo domandato a una poliziotta :- se si deve paga il biglietto? – e la poliziotta- no, è gratis- e poi mi domandò- se ero da sola?- ed io – si.
E così pure in quel caso , mi fece passare in un varco che mi portò in sala aula Paolo sesto , sempre assieme altri malati ho incontrato, incredibilmente, papa Francesco. Roba da schok!
Vedi ! come non posso parlarti di speranza!!!
E prima di l’anno scorso non ero una grande frequentatrice della chiesa.
Nel arco della mia vita c’è stato qualche volta che mi sono interessata della catechesi. Eppure per quello che sto sperimentando Gesù ci sorprende e come!
Visto che tu mi parlavi di queste raccomandate, non hai mai pensato di andare di persona? E se è questione di soldi sappi se ti informi ci sono dei istituti delle suore che può ospitare.
Ti auguro ogni bene che pure tu possa avere la Grazia di incontrare Gesù.
Credici, come è stato possibile per me, perchè non dovrebbe essere possibile per te!
Ti abbraccio nel Amore del Signore. Che DIO ti benedica! Sara
Cara Sara, ti ringrazio per l’attenzione e la cortesia che mi hai dedicato.
Oggi è arrivato l’A.R.
Spero di poter fare di più.
Casa Sara, non è questione di non credere in Gesù, ma in chi lo rappresenta indegnamente.
E proprio ciò mi sta rendendo la vita un inferno. Parroci e ……in conflitto per interessi SPICCIOLI, che non tutelano chi è nel giusto e patisce le ingiustizie. E’ IL COLMO!
Taggiungere il Papa? Le mie condizioni di salute non so se lo permettono. Comunque io dovrei parlare col Papa, per informalo.
Finché ci saranno Scribi e Farisei, le inquietudini non troveranno alcuna soluzione. Anzi! Caro Papa Francesco, spero che si trovi la soluzione.
Spero che Papa Francesco legga questi commenti.
Chiedo scusa Teodora, se mi permetto di risponderti.
Io la vedo così, il Signore si serve di chiunque si mette in suo ascolto.
Penso, che anche se il papa non li leggesse questi commenti, nulla è perso, perchè c’è quelli che se li legge che può essergli utile e diventa un aiuto reciproco.
A quanto riguarda a papa Francesco per come si espone non sembra che ignori di quello che sta succedendo nel mondo, solo che le dirà una cosa alla volta e per come può dirle. Spero di esserti stato di aiuto. cordiali saluti ! Sara
Ci sono tante iquetudini,quella che mi fa pensare e` come viviamo oggi ,una vita di corsa e chiusi nel nostro piccolo mondo, mancano cosi` le tradizioni i valori il rispetto e ci sentiamo soli e inquieti se pur in mezzo a tanta gente. I miei genitori mi raccontavano di come erano felici ai loro tempi. Erano quasi tutti contadini,non avevano soldi, ma si volevano bene con i vicini e si aiutavano fra loro come fratelli, c`era armonia, serenita`rispetto affetto e percio`fratellanza, quella che oggi manca tra noi e nel mondo. Come sarebbe Meraviglioso ritrovare anche un po`di quelle belle tradizioni che i nostri genitori portavano sempre nei loro cuori, penso che saremmo meno inquieti e un po` piu` felici, anche nel Mondo e scusate se forse non mi sono spiegata bene. Grazie….
SU SANTIDAD , HERMOSO RECORDAR A SAN AGUSTÍN .OJALA FUÉRAMOS TODOS ILUMINADOS COMO ÉL POR NUESTRO PADRE DIOS .
SALUDOS A QUIEN LEE.
A SU SANTIDAD TODO MI AMOR EN NOMBRE DE JESUS .
ESTELA
Fratilor ,Surorilor dacă mă gîndesc la anii de dinainte de 1990 nu aş fi crezut pe atunci că voi ajunge să văd atît de multă informaţie, atît de multe cuvinte, scrise, rostite, o atît de mare abundenţă de idei, de interpretări, de studii, de statistici. Este adevărat că nu sînt un Vizionar Bun, de exemplu, n-am nici cea mai mică idee în predictibilitatea pieţei, altfel aş fi speculat de-a lungul anilor fluctuaţiile valutare, dar în domeniul cărţilor şi al cuvîntului credeam că înţeleg mai bine lucrurile şi pot să le intuiesc mai uşor.
Găseşti acum cel puţin o carte pentru orice domeniu te-ar interesa; s-au scris cărţi, articole, s-au făcut studii în toate domeniile vieţii. Există chiar o inflaţie de idei, uneori doar de cuvinte înşiruite, inclusiv în domeniul cel mai important şi anume OMUL, Viaţa!
Dacă vă mai interesează să găsiţi vreun răspuns la întrebarea „Ce este OMUL?” aveţi acum la dispoziţie o mulţime de surse cu răspunsuri instant. Există chiar şi cărţi, multe dintre ele pertinente, ba chiar de-a dreptul valoroase, însă la o astfel de întrebare contează doar ce poţi să-ţi răspunzi singur! De aceea astfel de întrebări vor reapărea mereu şi mereu cît vor fi oameni care să gîndească!
Este de bun simţ pentru orice om cu spirit cercetător să verifice mai întîii ce lucrări există în domeniul asupra căruia şi-a manifestat interesul. Procedînd astfel aproape toţi constatăm că ideile care începuseră să nască în tine oarece senzaţii de entuziasm şi să aprindă cîteva lumini, deja au fost exprimate de altcineva, au fost cercetate şi consemnate într-o carte, într-un articol, într-un raport de cercetare sau într-un interviu preluat pînă şi de tabloide. Internetul, televiziunile, ziarele şi revistele, radiourile toate se află cam în aceeaşi situaţie în prezent. Se simte că există un pericol al epuizării resurselor. Cuvintele sau mai exact ideile sînt pe sfirşite. Deja se reciclează mult gîndurile şi ideile specifice oricărui domeniu. Ne vom confrunta în curînd cu serioase probleme de gîndire. Dar dacă ţinem cont că pînă acum n-am fost un vizionar prea bun, această previziune a mea n-ar trebui să vă neliniştească. De fapt nici nu ştiu dacă e previziunea mea. Cine ştie cîţi oameni n-au formulat-o deja, cine ştie dacă nu cumva cineva şi-a susţinut şi teza de doctorat pe această temă! Dar nici nu am de gînd să cercetez, dacă au fost sau nu formulate deja aceste idei. La urma urmei nici nu contează prea mult. Nu are de suferit decît „profesionalismul”.
Există în domeniul cuvintelor, în domeniul gîndirii o similitudine cu domeniul energetic bazat pe extracţiile de petrol. În domeniul consumului de petrol se tot spune de ceva timp că ne vom confrunta în viitorul apropiat cu epuizarea resurselor. În lipsa petrolului, fără să fi găsit deja o sursă alternativă viabilă, omenirea ar cunoaşte un regres semnificativ în ce priveşte condiţiile de viaţă. Tind să cred că acelaşi lucru este valabil şi în domeniul gîndirii. În curînd ne vom confrunta cu o epuizare a rezervelor de idei, cu o saturaţie a cuvîntului scris, cu o criză a inteligenţei. Iar o criză a inteligenţei chiar va fi catastrofală pentru omenire. Efectele unei eventuale crize de inteligenţă vor fi devastatoare pentru omenire. Există la ora actuală elaborate diverse scenarii cu privire la cauzele posibile care ar putea să conducă la distrugerea planetei sau cel puţin a speciei umane. Fie vreun virus extrem de nociv, fie erupţii vulcanice de proporţii, fie ciocnirea cu vreun asteroid uriaş etc. ar putea să conducă la dispariţia omului sau chiar a planetei. Există chiar un top al acestor posibile cauze, însă n-am văzut să fie inclus printre scenariile acestea posibila criză de inteligenţă. Şi eu sînt convins că deja ne confruntăm cu un început de recesiune în domeniul inteligenţei. Criza inteligenţei este pe cale să se instaleze. Priviţi doar cu ceva mai multă atenţie dincolo de aburelile obişnuite. În domeniul tehnologic nu a mai apărut o invenţie cu adevărat revoluţionară de ani de zile, în orice domeniu de cercetare se caută practic în resturi şi se urmăreşte a se stoarce fiecare bucăţică din gîndurile scoase la suprafaţa cîndva prin intermediul activităţii unor genii revoluţionare. Priviţi principalele mijloace de vehiculare şi exploatare a informaţiei, televiziunile, internetul, presa şi vă veţi convinge că avem de-a face cu o recesiune a inteligenţei. Cu siguranţă sînt mai mult de trei trimestre în care s-a înregistrat o „creştere negativă” a inteligenţei per ansamblul omenirii sau cel puţin a omenirii de pe la noi. Doamne ce sintagme au mai descoperit specialiştii noştri – „creştere negativă”!!!
Am ajuns să ne bazăm pe o realitate volatilă, pe o imagine de hîrtie (nici măcar de carton) alcătuită din cuvinte cuprinse în rapoarte, statistici, concluzii, iar în viaţa reală, în spatele acestor declaraţii oficiale, nu neapărat politice, cu toate că şi domeniul cercetării şi al educaţiei este subordonat sau exploatat politic în ultima vreme, să avem de a face cu o realitate sumbră şi chiar periculoasă.
Criza de care mă tem cel mai mult este o criză a inteligenţei, o criză a gîndirii. Nimic nu ameninţă mai mult modul de viaţă actual decît o criză a inteligenţei, criză deja în derulare, dar care încă mai poate fi acoperită de cei care au cîştigat o oarecare măiestrie în manipularea cuvintelor prin „declaraţii oficiale”. Am ajuns chiar să cred că este o criză indusă. Cineva are tot interesul să ne menţină într-o zonă a fiinţării în care să nu ne mai dezvoltăm inteligenţa. Ca şi cum oamenii inteligenţi ar fi un pericol! Însă mă întreb pentru cine ar fi un pericol şi pentru ce? Dacă chiar există oameni care să manipuleze lucrurile în această direcţie, ei vor realiza în curînd că toată această maşinaţiune se va întoarce împotriva lor. Prostia a fost şi este mult mai periculoasă decît inteligenţa. Este adevărat că ei au găsit tertipul de a lăsa impresia că omenirea progresează, că există un progres al gîndirii, însă realitatea este că atunci cînd au modificat mărimile hainelor astfel încît M-ul de altădată să fie considerat acum S, astfel încît supraponderalii să nu aibă impresia că s-au îngrăşat. Astfel de tertipuri nu ţin pe termen lung şi pînă la urmă omul supraponderal va realiza că este supraponderal, iar omul prost va acţiona destructiv chiar şi împotriva lui însuşi.
Şi pentru că va doresc bine si va IUBESC par mai pragmatic şi nu doar filozof, voi veni acum cu cîteva sfaturi concrete, pentru a evita efectele crizei de inteligenţă !!!!
Nu vă rezumaţi la informaţiile vehiculate prin internet sub formă de pps-uri sau scurte articole. Cînd daţi de un domeniu valoros care vă interesează, căutaţi autorii şi cărţile de referinţă, citiţi cu multă răbdare lucrările valoroase din acel domeniu. Meditaţi voi înşivă asupra acelor idei.
Evitaţi consumul de informaţie ieftină, subţire şi recilată, gen tabloide. Mintea are nevoie de cuvinte şi gînduri pe care să le macine. Dacă o hrăniţi cu prostii nu va mai gusta din mîncărurile delicioase cînd le va avea în faţă. Priviţi mai puţin la televizor, citiţi mai puţine ziare, navigaţi mai puţin pe internet. Citiţi mai mult şi, mai ales, dezbateţi mai mult prin comunicare directă.
Formaţi-vă un anturaj în care să existe obiceiul de a dezbate idei profunde. Nu abordaţi doar subiecte de discuţii gen „vreme”, „politică”, „fotbal” sau „modă”, „bărbaţi” sau „femei”!
Dezvoltaţi-vă inteligenţa, gîndind singuri şi urmărind să deveniţi tot mai buni măcar într-o direcţie. De preferat în direcţia în care şi munciţi. Sînteţi zugrav – urmăriţi să deveniţi un zugrav foarte bun (şi asta nu doar pentru ca beneficiarii să primească lucrări de calitate, cu toate că şi aceasta este de dorit într-o societate care să prospere sănătos, ci şi pentru ca voi înşivă să deveniţi mai buni, să căpătaţi „greutate”, o gîndire mai profundă).
Chiar în pofida curentului actual căutaţi să vă dezvoltaţi inteligenţa, virtuţile în general! Laudat sa fie Isus Sfantul Papa ,,
Salvare un BIMBO, e come hai salvato un Mondo,, !!!! lo dice San Pietro ,,
“Iisus a spus: Adevăr grăiesc vouă, dacă nu vă schimbaţi şi nu ajungeţi precum copilaşii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aşadar, acela care se va umili ca acest prunc, acela va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor.
Şi cel care va primi un asemenea prunc în numele meu, pe mine mă va primi.
Dar acela care îl va supăra pe unul din aceşti micuţi ce cred în mine, mai bine şi-ar atîrna de gît o piatră de moară şi s-ar îneca în mare.”
Matei 18:3,4,5,6
Totul este posibil pentru copii. Eu asta îmi doresc să redevenim, în inima mea un copil fericit. Am trăit într-o zi o stare atît de clară de copil al lui Dumnezeu, ideea de Tată Divin era atît de clară şi de simplă şi atît de „bogată” că mi-a umplut inima instantaneu cu starea de împlinire. Aveam totul şi totul venea de la Tatăl meu iubit.
Santo Papa Francesco I – Jorge Mario Bergoglio ,il succeso, (La Grande FELICITA) lo vince quando ti lo da DIO !!!!!! non gli Oumeni……, spre EXEMPLU :Un om incearca un joc de noroc la LOTTO spre exemplu, Joaca joaca joaca ,nu castiga…………,la un moment dat dupa catva ani se lasa, sau poate cateva zile, sau luni…….pentru ca vede ca pierde mereu, ori daca castiga , ….castiga ceea ce a pierdut sau mai mult,dar de lasat……..intr-un FINAL se lasa el singur ,sau influentat de cei din Jur(familie, cunostinte ,sau probleme de viata ,ca azi are bani ,maine nu are, sau ca e DECLARAT NEBUN!!!!(Sarac cu Duhul cum zice Isus despre cei saraci cu Duhul!!!!FINAL TRAGIC pentru el, Alt exemplu???????????numai are rost…….CEI PLINI DE BANI ,ORI FAIMA , ……………alesi de cei saraci , si imbogatiti tot de cei saraci!!!!! Laudat sa fie Isus Sfantul Papa Francisco , sper maine sa nu ma dati afara din apartament ca sunt in urma cu chiria ………..4 luni , si e posibil sa ma dea afara din casa cu tot cu copilul care il am si are 2 anisori!!!!ca stiti ca stau la un PREOT in chirie………orikum si daca ajung inapoi pe STRADA prin GARI sa dorm , de cand am iesit de la Casa de Copii la 18 ani numai pe strazi am dormit………….,!!!!!!! vam rugat doar un telefon sa dati la acel PREOT sa nu ne dea afara din casa ca am un baiat de 2 ani…….., nu vreau sa creasca si el la CASA DE COPII cum am crescut eu pina la 18 ANI!!!!!!!!!!!!nu mie RUSINE sa fiu UMIL si sa RECUNOSC viata mea in fata a zeci, sute , mii de persoane care citesc acest mesaj!!!!!il am pe DUMNEZEU in INIMA ,ce rau mai mare sa mai patesc de la viata……….batut, flamand,am SUFERIT FIZIC de cand am deschis ochii ………,la 2 3 ani au inceput bataile de la EDUCATORI sau aia mai mari…………….,si MULTUMESC lui DUMNEZEU INIMA MEA A REZISTAT toate SUFERINTELE corpului meu in fiecare zi cand eram la CASA de COPII ,si apoi de la 18 ani pe strazi ,scari de blocuri gari parcuri si pe unde mai dormeam ,Dumnezeu sa-i Ierte pe multi colegi ai mei care sunt morti acolo linga mine in Casa de Copii unde am stat ,si cei care au murit cand au iesit din Casa de Copii odata cu mine ,pentru ca nu stiau sa supravetuiasca afara intre OAMENI ,pentru asta niste OAMENI i-au si omorat ,(FIIND STATUL , si oameni de rand ) Multumesc in fiecare zi ,clipa,cand lucrez , lui Bunul Dumnezeu (Tatal meu adoptiv ,eu spun mereu multora ca Dumnezeu este TATAL MEU)ca TRAIESC cand DESCHID OOCHI ,ca inca mai sunt pe PAMANT sa le spun si semenilor, prietenilor, poate si ,,dusmani,, in ghilimele care nu stiu eu cami vor RAUL , primul e PREOTUL la care stau in CHIRIE !!!!!!!!!!!!!!!!!sunt sigur de asta ,ca mereu …..chiria chiria chiria…., mie si rusine uneori sa ma duc la BISERICA ,dar ma duc ca ii vreau binele !!!!!!!!!!ca la un FRATE in DUMNEZEU!!!!! NIMIK nu este al nostru pe PAMANT, ce este al PAMANTULUI al PAMANTULUI RAMANE!!!!!!!!noi doar stam in chirie pe PAMANT!!!!!!!!! Laudat sa fie Isus Sfantul Papa Francisco I ,,
Santo Papa , iubirea este marele remediu în faţa oricărei dureri şi pavăza în faţa răutăţii şi a tuturor instinctelor brutale.
Cine nu realizează în mintea şi în sufletul lui cît de importantă este iubirea pe care părinţii o manifestă faţa de copii chiar din momentul în care au aflat de existenţa lor? Şi cu toate acestea, fără voia lor, uneori, greşesc neexprimîndu-şi iubirea lor profundă.
În primii ani ai vieţii, atunci cînd copilul este foarte receptiv la sugestiile din jurul său este foarte important ca el să nu audă certuri, sugestii negative, de ură, gelozie sau răzbunare. Spiritul copilului este asemeni unei plăci fotografice, el păstrînd imaginea oricărui model de gîndire şi toate sugestiile pe care le primeşte. De aceea, dacă părinţii vor cu adevărat să-şi ajute copiii pentru ca aceştia să-şi dezvolte calităţile şi să-şi folosească potenţialităţile trebuie să-i crească în sugestii de dragoste, de speranţă şi optimism.
Este dăunător ca unui copil să-i fie mereu amintite defectele sau ciudăţeniile lui deoarece copiii sensibili şi receptivi ar putea fi marcaţi de un complex de inferioritate.
Copilului îi este necesar să-i fie inspirată încrederea în el, nu pentru a se crede superior celorlalţi ci pentru a-şi pune în valoare înzestrările cu care s-a născut.
Mulţi părinţi nu-şi dau seama cît de intens resimt copiii lor descurajarea, critica şi observaţiile care-i fac pe copiii să creadă ca sînt mediocri, anormali sau că nu vor reuşi în viaţă. Certurile şi criticile repetate îi determina pe copii să devina închişi, contractaţi dar mai ales îi fac să-şi dorească să plece cît mai curînd sau chiar să fugă de acasă.
Orice copil trebuie crescut astfel încît atunci cînd este matur să-şi amintescă de casa părintească ca de un mic paradis în care domnea iubirea şi armonia.
O altă greşeala pe care o fac unii părinţi este aceea de a-i speria pe copii în diferite feluri pentru a-i determina să-i asculte. Umplîndu-le însă mintea cu poveşti îngrozitoare, le distrug acestora curajul şi iniţiativa iar minciunile pe care le spun nu vor face decît, atunci cînd copiii vor înţelege că au fost înşelaţi, să-şi piardă credibilitatea în faţa lor.
Părinţii trebuie să sădească în copii încrederea în Dumnezeu şi în faptul că au fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu iar rolul lor este de a manifesta frumuseţea, bunătatea, iubirea şi puterea lui Dumnezeu, aici, pe Pămînt. AMIN Santo Papa Francesco I – Jorge Mario Bergoglio !!!e DIo credettimi Santo Papa Francisco NN DICE MAI A UN UOMO ,,PAROLE,, !!!!!!!!!!!DIO prin fiul sau Isus Cristos ,a a zis numai ADEVAR ,ADEVARURI cat a fost pe PAMANT!!!AMIN , Laudat sa fie Isus Sfantul Papa
Ciao Giacommo, come mi piacerebbe conoscere la tua lingua, per capire cosa scrivi che nelle tue parole sono sicura potrei trovare dell’aiuto, almeno quel poco che ho potuto avere come traduzione. purtroppo l’amica romena non sempre posso averla vicina.
Mi viene in mente quello disse papa Francesco, che lui ci ha messo tre anni per capire quale sia la sua strada, questo da una parte mi ha consolato, ma dall’altra parte mi rende inquieto.
Devo ammettere in questo periodo sto vivendo di doni che DIO mi da’ quasi da imbarazzo che vorrei ricompensare in qualche modo e ancora non ho chiaro come? per il momento mi resta di ringraziare e lodarlo e che la pazienza regni! Buonanotte che DIO ti Benedica! Sara
Credo di intuire di quale inquietudine che parla papa Francesco, lo chiamerei una scuola di DIO, per cui una volta messo la mano all’arato non puoi fare a meno è un respiro, per l’anima. Ed è anche mettersi nella atteggiamento in disposizione e lasciarsi sorprendere da DIO. Buona notte che DIO ci benedica!